Pentru prima dată, o întâlnire a liderilor UE cu cei dintr-o țară candidată are loc într-o zonă de război. Summitul vrea să transmită un mesaj clar de sprijin și să ofere ucrainenilor un imbold moral.
Este cea mai mare delegație a Uniunii Europene care vizitează Kievul, de la începutul invaziei ruse: 16 comisari europeni, inclusiv președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, diplomatul șef Josef Borrell, și președintele Consiliului, Charles Michel, au pornit spre capitala ucraineană cu trenul, o călătorie deloc lipsită de riscuri prin țara sfâşiată de război. Comisarii se întâlnesc astăzi cu reprezentanții guvernului de la Kiev iar summitul oficial UE-Ucraina va avea loc mâine. Este primul organizat într-o zonă aflată în război.
„Transmite, în mod clar, un simbol foarte puternic”, spune Marie Dumoulin, coordonatoarea programului Wider Europe (Europa Lărgită) la think-tankul European Council on Foreign Relations. Întâlnirile de la Kiev ar trebui să demonstreze ceva: „Nu ne este frică să venim la voi. Suntem în stare să facem asta pentru voi”.
Mai presus de toate, sprijinul militar și financiar suplimentar din partea Uniunii Europene ar trebui să domine agenda, estimează Dumoulin, fost diplomat francez. O presupunere confirmată pentru DW la Bruxelles de surse europene. Uniunea în ansamblul ei și membrii individuali au furnizat deja Ucrainei arme și echipamente militare în valoare de 11,5 miliarde de euro. În acest an, comunitatea va oferi, de asemenea, 18 miliarde de euro ca sprijin financiar, astfel încât guvernul de la Kiev să poată continua să plătească salarii și pensii și să mențină funcționarea facilităților publice, cum ar fi spitalele.
„Se va discuta și despre reconstrucția Ucrainei”, spune Dumoulin. Uniunea Europeană și țările industrializate din grupul G7 au început deja să construiască instituții care vor coordona donatorii privați și publici și vor conduce procesul de reconstrucție.
Este, de asemenea, de așteptat ca discuțiile dintre europeni și ucraineni să includă planul de pace în zece puncte propus de președintele Volodimir Zelenski precum și sugestia de creare a unui tribunal special care să-i pună sub acuzare pe președintele rus Vladimir Putin și pe apropiații acestuia.
Rosa Balfour, șefa think-tankului Carnegie Europe din Bruxelles, este convinsă că summitul nu poate fi doar unul pur simbolic. Ambele părți „au nevoie de ceva concret”, argumentează specialista în afaceri europene, într-un interviu pentru DW. UE a mers deja foarte departe în sprijinul său pentru Ucraina, iar guvernul de la Kiev crește constant presiunea asupra Bruxellesului cu cereri suplimentare.
„Ceea ce odinioară era o politică europeană ambiguă față de Europa de Est a fost acum înlocuită cu o poziție clară: Ucraina este recunoscută ca parte a Europei și are perspectiva de a adera la Uniune”, subliniază Balfour. Kievul a solicitat aderarea la UE la câteva zile după ce Rusia și-a lansat invazia, pe 24 februarie 2022. I s-a acordat statutul de candidat în iunie 2022, ceea ce arată cât de „extrem de rapid și temeinic” a avansat Ucraina: „Guvernul ucrainean este într-adevăr capabil să se ocupe de două sarcini atât de importante simultan: duce război dar are și un plan de reforme politice necesare pentru aderarea la UE”.
Summitul de la Kiev ar trebui să recunoască aceste eforturi și să încurajeze Ucraina să continue reformele. Cu toate acestea, apreciază observatorul politic Balfour, mesajul europenilor către Kiev trebuie să fie că sprijină pe deplin Ucraina, dar că procesul de aderare va dura. Într-un interviu recent, premierul ucrainean Denis Șmigal a vorbit despre ambiția Kievului de aderare la UE în următorii doi ani. „Aderarea nu va fi accelerată”, punctează Balfour, „dar este important să se acorde țării stimulente pentru a continua reformele și a-și rezolva problemele”.
Corupția din Ucraina îi preocupă în mod special pe oficialii europeni, mai ales că în curând ar trebui mobilizate fonduri consistente necesare începerii reconstrucției țării. Comisia Europeană a lăudat recent impulsul reformelor din Ucraina. Dar sunt unele state membre care se întreabă dacă și în ce măsură s-au înregistrat efectiv progrese în acest sens.
