La 40 de zile după Învierea lui Iisus Hristos, creștinii ortodocși din întreaga lume celebrează una dintre cele mai înălțătoare sărbători ale calendarului liturgic: Înălțarea Domnului. Sărbătoarea, cunoscută în popor și sub numele de Ispas, simbolizează ridicarea Mântuitorului la ceruri și promisiunea unei vieți veșnice alături de Dumnezeu.

Potrivit tradiției, Înălțarea Domnului s-a petrecut în văzul apostolilor, pe Muntele Măslinilor, în apropiere de Ierusalim. În momentul în care Hristos le-a binecuvântat pe ucenici, un nor L-a înălțat la ceruri, semn că misiunea Sa pământească fusese încheiată, iar omenirea dobândise calea spre mântuire.

Sărbătoarea Înălțării a fost consacrată de Sinoadele Bisericii în secolul al IV-lea, devenind astfel o zi distinctă, separată de Rusalii. Ea este marcată anual la 40 de zile după Paște, dată care variază în funcție de calendarul pascal.

Zi de rugăciune, dar și de recunoștință față de eroi

În România, dar și în Republica Moldova, Înălțarea Domnului are o dublă semnificație. Potrivit unei hotărâri a Sfântului Sinod, această zi este dedicată și cinstirii eroilor neamului, căzuți pe câmpurile de luptă pentru credință, libertate și demnitate națională. Astfel, în biserici din întreaga țară sunt oficiate slujbe de pomenire, iar familiile eroilor aprind lumânări și duc flori la mormintele celor trecuți în eternitate.

Obiceiuri și simboluri populare

În gospodăriile românești, femeile pregătesc pentru ultima dată în acest an ouă roșii, pască, cozonac, friptură, vin roșu și o lumânare, pe care le duc la biserică pentru a fi sfințite. Acestea sunt apoi împărțite în familie, la o masă solemnă, unde salutul „Hristos S-a înălțat!” primește răspunsul „Adevărat S-a înălțat!”.

Printre cele mai răspândite tradiții se numără purtarea frunzelor de nuc la brâu, simbol al sănătății și protecției. În unele zone, vitele sunt atinse cu leuștean, iar gospodarii stropesc plantele de leac cu agheasmă pentru a le sfinți.

Înălțarea – transfigurarea Mântuitorului

Sărbătoarea nu reprezintă doar o înălțare fizică, ci și o transfigurare spirituală, o dovadă a faptului că omul, prin credință, poate accede la împărăția cerurilor. Este clipa în care Hristos devine cu totul ființă divină, dar continuă să vegheze asupra lumii de la dreapta Tatălui.

Totodată, din punct de vedere spiritual, ziua de Ispas reiterează credința că sufletul se judecă la 40 de zile de la moarte și își ia rămas bun de la cele pământești. Iar, potrivit credinței populare, cei care mor între Paște și Înălțare beneficiază de iertarea păcatelor și se înalță la cer.