Creștinii ortodocși de stil vechi îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Mare Proroc Ilie, considerat ocrotitorul recoltelor și aducătorul de ploi. De asemenea, este considerat a fi unul dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu trimiși vreodată de El pe pământ.
Potrivit tradiției, Sfântul Ilie nu a murit, ci s-a ridicat cu trupul la cer, într-un car de foc tras de cai, și va reveni pe pământ înainte de sfârșitul lumii pentru a-l denunța pe Antihrist.
Sfântul Ilie este supranumit Tesviteanul pentru că era fiul preotului Sovac din Tesvi. El s-a născut în jurul anului 800 î.Hr. și a trăit în regatul Ierusalimului de nord.
Întreaga lui viață, expusă în cadrul Vechiului Testament, a fost o luptă împotriva religiilor păgâne, îndeosebi a cultului zeului Baal, practici care fuseseră importate de evrei de la popoarele înconjurătoare. Sfântul Ilie este cinstit nu numai de către evrei, ci și de creștini și musulmani.
În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul care i l-au pricinuit. Și, pentru că dracii înspăimântați se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în trupul unor animale, Sfântul Ilie trăsnește năprasnic, pentru a nu-i scăpa nici unul dintre ei.
În ajunul zilei când este sărbătorit Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși. Dacă în vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.
Potrivit tradiţiei, în dimineața zilei de Sfântul Ilie, se culeg plante de leac, în special busuioc, se pun la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Și tot de Sfântul Ilie, sunt adunate plantele întrebuințate la vrăji şi farmece.




