Astăzi, pe 12 iunie, se împlinesc 82 de ani de la primul val de deportări sovietice din Basarabia și Nordul Bucovinei, persoanele cele mai înstărite și cei percepuți ca amenințări la adresa regimului fiind deportate în regiunile îndepărtate ale fostei Uniuni Sovietice.
Imediat după ocuparea sovietică, într-un an, aproximativ 100.000 de persoane au fost trimise să muncească forțat în zone îndepărtate ale Siberiei. În iunie 1941, autoritățile sovietice au intensificat acțiunile împotriva așa-numiților „dușmani ai poporului”, prin deportări.
Proprietatea privată a fost declarată ilegală și a început colectivizarea.
Deportările au avut scopul de a slăbi populația și identitatea românească în teritoriile ocupate, pentru a face mai ușoară colectivizarea și exproprierea bunurilor celor rămași acasă, conform istoricilor.
Conform datelor oficiale, aproximativ 70.000 de români din Basarabia au fost deportați forțat în Siberia și Kazahstanul de Nord în cele trei valuri de deportări. Potrivit istoricului Ion Varta, cifra ar putea fi mult mai mare.
În primul val de deportări, în noaptea de 12 spre 13 iunie, 25.000 de persoane au fost deportate conform informațiilor oficiale. Au urmat alte două valuri în 1949 și 1951, afectând aproape 40.000 de persoane.
