În 1940, când Europa se prăbușea în fața fascismului, iar Statele Unite ezitau, președintele Franklin D. Roosevelt spunea poporului său: „Ne aflăm într-un pericol real de a deveni victimele celor care, în numele păcii, nu văd tirania care se răspândește în lume.”
Astăzi, această frază ar trebui să răsune în cancelariile din Washington, dar și la București, Varșovia sau Bruxelles. Pentru că ceea ce se întâmplă acum în Ucraina nu este doar un conflict local. Este o linie de front a civilizației occidentale, care trece la doar câteva sute de kilometri de Chișinău.
Republica Moldova nu este o țară oarecare. Este parte dintr-o regiune care a cunoscut ocupația sovietică, foametea artificială, deportările și frica. Știm ce înseamnă „lumea rusă”. De aceea, ceea ce se întâmplă în Ucraina nu este un război străin, ci un test istoric.
Sprijinul Statelor Unite pentru Ucraina – economic, militar, informațional – este esențial. Fără el, Kievul ar fi căzut, iar harta Europei ar arăta astăzi altfel. Însă semnele unei posibile retrageri americane încep să apară. Trump ezită. Presiunile interne cresc. Izolaționismul, această boală recurentă a democrației americane, renaște sub noi forme.
Dar o retragere a Americii ar fi o catastrofă strategică, nu doar pentru Ucraina, ci pentru întregul mapamond. Europa nu este pregătită să compenseze absența SUA. Iar Rusia nu va vedea această retragere ca pe un gest de moderație, ci ca pe o undă verde pentru expansiune. Republica Moldova ar deveni o pradă ușoară. Țările Baltice ar trăi în gardă permanentă. România ar deveni, dintr-o dată, țară de frontieră în cel mai crud sens al cuvântului.
Roosevelt, în 1940, a cerut americanilor să devină arsenalul democrației. Astăzi, această misiune trebuie reînnoită. Nu prin trupe, ci prin responsabilitate. Nu din mila față de Ucraina, ci din luciditatea că libertatea nu se apără singură. Că ordinea internațională construită după 1945, și reconfirmată după 1989, nu este un dat, ci un echilibru fragil.
Fără sprijinul SUA, Ucraina riscă să cadă. Rusia, încurajată, nu se va opri. Va urma Moldova, poate Georgia, poate un test al Articolului 5 în Estonia sau Polonia. Lumea nu va mai fi condusă de reguli, ci de voința celor mai puternici. China va învăța lecția – că democrațiile sunt slabe, divizate și ușor de intimidat.
Acesta este miezul problemei: o eventuală retragere a Americii nu este doar o decizie de politică externă. Este o capitulare morală și strategică. O renunțare la rolul de lider global pe care SUA l-au asumat cu mândrie începând din 1941. O renunțare care, paradoxal, nu va aduce pacea, ci o spirală de conflicte și insecuritate globală.
Pentru România, mesajul trebuie să fie clar: avem nevoie de America. Nu ca protector suprem, ci ca partener esențial în apărarea acelorași valori. În lipsa acestui partener, Europa devine vulnerabilă, iar Europa de Est – expusă. De aici, eliminarea din peisaj a unor indivizi gen Simion sau Călinescu sunt esențiale pentru supraviețuirea neamului românesc.
Într-o lume ideală, Ucraina ar câștiga războiul, iar Rusia s-ar retrage în fața dreptului internațional. În lumea reală, victoria Ucrainei depinde de solidaritatea lumii libere. Iar America este cheia acestui efort.
Dacă SUA renunță, nu va fi pace. Va fi o tăcere periculoasă, urmată de o furtună. Iar noi, cei din Republica Moldova, știm prea bine cum sună pașii cizmelor purtate de eliberatorii din Est.
Eduard Balan
