Franța și Regatul Unit – singurele puteri nucleare ale Europei – au anunțat inițierea unei cooperări aprofundate în domeniul nuclear, vizând coordonarea arsenalelor lor pentru consolidarea descurajării nucleare pe continent.

Decizia, anunțată în timpul vizitei oficiale a președintelui Emmanuel Macron la Londra, a trecut aproape neobservată în spațiul public, dominat de dezbaterile legate de migrație. Totuși, experții consideră inițiativa un răspuns direct la incertitudinile privind angajamentul pe termen lung al Statelor Unite față de securitatea europeană și la presiunile crescânde exercitate de Rusia.

Coordonarea nu presupune partajarea armelor nucleare, ci sincronizarea capacităților, planificărilor și resurselor militare ale celor două state. Aceasta ar permite, printre altele, utilizarea complementară a submarinelor nucleare și schimbul de informații privind eventuali adversari. Cele două țări dețin împreună peste 500 de focoase nucleare, departe de nivelul SUA și Rusiei, dar semnificative în context european.

Diferențele dintre doctrinele nucleare persistă: în timp ce Marea Britanie se bazează exclusiv pe submarinele Trident – sistem aflat în dificultate tehnologică și dependent de SUA –, Franța mizează pe o capacitate duală (submarine + aviație strategică), menținându-și independența completă în materie de descurajare.

Coordonarea nucleară franco-britanică este însoțită de planuri comune în domeniul armelor convenționale, producției de rachete și dezvoltării tehnologiilor militare bazate pe inteligență artificială. Estimările institutului Bruegel arată că modernizarea capacităților de descurajare ar putea costa până la 100 de miliarde de euro în total.

Inițiativa are potențialul de a deschide calea către o umbrelă nucleară europeană, în contextul în care alte state – precum Germania sau Polonia – explorează ideea găzduirii de arme nucleare americane sau chiar dezvoltarea propriilor capacități. În lipsa unui progres clar din partea liderilor moderați, analiștii avertizează că populismul ar putea prelua inițiativa strategică în Europa.

Cooperarea nucleară dintre Paris și Londra marchează, astfel, un posibil început al autonomiei strategice europene într-o lume în care garanțiile externe devin tot mai fragile.