Pe 1 Mai, românii sărbătoresc „Armindenul”, o tradiție populară care simbolizează protecția vegetației, recoltelor și animalelor. Această zi este numită și „ziua pelinului” sau „ziua betivilor„, și marchează începutul verii. Oamenii petrec prin picnicuri în aer liber, în care se mănâncă miel și caș, și se bea vin roșu cu pelin, pentru a celebra rodul pământului, sănătatea vitelor și a oamenilor, și pentru a împiedica daunatorii și grindina să afecteze recoltele.
Zeul Irmind este o divinitate veche din mitologia slavă, care a fost venerată în special în timpul sărbătorii Arminden. Irmind era considerat protectorul animalelor și vegetației și era invocat pentru a aduce noroc și belșug în gospodării.
Se spune că Irmind era un zeu puternic și impunător, care aducea fertilitate și protecție împotriva daunatorilor și a spiritelor malefice. În timpul sărbătorii Arminden, oamenii îi ofereau jertfe pentru a-l încuraja să își continue binefacerile și să ofere protecție împotriva dezastrelor naturale și a bolilor.
În dimineața zilei de 1 Mai, oamenii se spală cu rouă, iar tradiția spune că se pun ramuri verzi la porți pentru noroc și belșug. Se aduc ramuri verzi sau pomi curățați din pădure, care se pun în fața casei și se lasă până la seceriș, când se pun în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou.
De asemenea, se impodobesc cu ramuri verzi stalpii portilor si caselor, dar si intrarile in adaposturile vitelor, pentru a proteja oamenii și animalele de spiritelor malefice.
În ajunul zilei de 1 Mai, femeile nu lucrează nici în casă, nici pe câmp, pentru a evita viforul și grindina. În unele sate din Banat, se obișnuiește să se pună Armindenul la casele oamenilor harnici și ale fetelor de măritat. Creanga verde este așezată de feciori în secret, iar cei la casa cărora s-a pus Arminden trebuie să îi caute pe feciorii care l-au pus și să le ofere de băut.




