Elveția se pregătește pentru unul dintre cele mai tensionate referendumuri din ultimii ani, după ce un nou sondaj arată o societate aproape perfect divizată asupra inițiativei care ar limita populația țării la maximum 10 milioane de locuitori.
Potrivit cercetării realizate pentru postul public SRG SSR, atât susținătorii, cât și opozanții proiectului înregistrează câte 47% din intențiile de vot, transformând scrutinul programat pentru 14 iunie într-o confruntare imprevizibilă, în care mobilizarea de ultim moment poate decide viitorul politicii migraționiste elvețiene.
Miza referendumului depășește simpla cifră simbolică de 10 milioane. Propunerea prevede activarea unor restricții dure asupra imigrației imediat ce populația va atinge pragul de 9,5 milioane de persoane, cu accent pe limitarea solicitanților de azil și înăsprirea accesului la permisele de ședere. La finalul lui 2025, Elveția număra deja aproximativ 9,1 milioane de locuitori.
Dezbaterea a scos la iveală una dintre cele mai sensibile fracturi din societatea elvețiană: teama că imigrația exercită o presiune tot mai mare asupra infrastructurii, locuințelor și serviciilor publice, în contrast cu realitatea economică potrivit căreia prosperitatea țării depinde semnificativ de forța de muncă venită din străinătate.
Institutul gfs.bern avertizează că scrutinul rămâne „complet deschis”, iar orice schimbare minoră în percepția alegătorilor poate înclina balanța într-un sens sau altul.
În mod tradițional, inițiativele populare controversate tind să piardă susținere pe măsură ce se apropie votul, însă cazul actual surprinde prin stabilitatea sprijinului popular. Din a doua jumătate a anului trecut și până acum, susținerea pentru inițiativa „Nu unei Elveții cu 10 milioane de locuitori” a oscilat constant între 45% și 52%, semn că îngrijorările privind imigrația rămân puternic înrădăcinate.
Referendumul din iunie ar putea deveni astfel nu doar un test pentru modelul elvețian de democrație directă, ci și un semnal politic major pentru întreaga Europă, într-un moment în care migrația continuă să redefinească agenda politică a continentului.
