Arhivele Naționale ale României au publicat două documente istorice de o importanță majoră privind evenimentele din decembrie 1989, care scot la lumină modul în care conducerea comunistă, în frunte cu Nicolae Ceaușescu, a decis reprimarea violentă a manifestațiilor de la Timișoara, inclusiv prin folosirea armamentului de luptă împotriva protestatarilor.

Documentele provin din fondul CC al PCR – Cancelarie și oferă detalii relevante despre deciziile politice și militare adoptate în data de 17 decembrie 1989, într-un moment-cheie al Revoluției Române.

Primul document este stenograma ședinței Comitetului Politic Executiv (CPEx) din 17 decembrie 1989, reconstituită din memorie de stenografa Maria Ionescu și dactilografiată la 4 ianuarie 1990, după căderea regimului comunist. Deși Arhivele Naționale precizează că documentul are un caracter parțial și subiectiv, fiind redactat la aproximativ două săptămâni de la evenimente și după procesul soților Ceaușescu, acesta rămâne un izvor istoric valoros, relevând percepțiile și reacțiile conducerii de partid față de revolta de la Timișoara.

În stenogramă apar referiri explicite la ordinul dat de Nicolae Ceaușescu de a se trage în manifestanți, ordin transmis înainte de plecarea sa în Iran, precum și la poziția generalului Vasile Milea în raport cu această dispoziție.

Cel de-al doilea document vizează teleconferința din 17 decembrie 1989, prezidată de Nicolae Ceaușescu, în cadrul căreia liderul comunist invocă implicarea unor „agenți străini” și a unor „cercuri antisocialiste din Est și Vest” în declanșarea protestelor. În urma acestei teleconferințe, Ceaușescu a decis instituirea stării de necesitate, înarmarea tuturor structurilor Ministerului de Interne cu armament de luptă și muniție reală, mobilizarea gărzilor muncitorești, suspendarea micului trafic de frontieră, oprirea accesului turiștilor străini în România, precum și mobilizarea activului de partid, a armatei și a structurilor de forță pentru reprimarea manifestațiilor.

Arhivele Naționale precizează că publicarea acestor documente nu urmărește stabilirea unei cronologii exhaustive a Revoluției din 1989, ci are drept scop clarificarea unor aspecte esențiale legate de responsabilitatea deciziilor politice și militare care au condus la reprimarea sângeroasă a protestelor și la escaladarea evenimentelor ce aveau să ducă la prăbușirea regimului comunist.