Regiunea Mării Negre rămâne un punct central al politicii externe a Statelor Unite, chiar dacă administrația americană își concentrează atenția asupra Chinei și a provocărilor din emisfera vestică. Aceasta este concluzia unei audieri în Senatul SUA privind viitorul strategiei americane pentru regiunea Mării Negre, unde doi experți au subliniat importanța consolidării relațiilor cu România și a sprijinirii statelor aflate sub presiunea Rusiei.

Matthew Boyse, expert la Hudson Institute, a declarat că Marea Neagră este „principalul câmp de luptă” în încercările președintelui rus Vladimir Putin de a contura o nouă ordine mondială, în parteneriat cu China, Iran și alți actori ostili Occidentului. El a avertizat că Rusia încearcă să destabilizeze state precum Georgia, Republica Moldova, Bulgaria și chiar România, cu scopul de a crea un „coridor de instabilitate” în Europa de Sud-Est.

În acest context, Boyse a recomandat ca SUA să acorde prioritate României, considerată cel mai activ aliat la Marea Neagră în probleme de securitate, și să consolideze prezența militară americană în regiune, inclusiv prin investiții în baza aeriană Mihail Kogălniceanu. Totodată, el a cerut sprijin economic pentru extinderea rolului Dunării ca important coridor de transport.

La rândul său, S. Frederick Starr, de la American Foreign Policy Council, a cerut revizuirea Strategiei SUA pentru Marea Neagră adoptată în 2023, astfel încât aceasta să fie „mai directă în identificarea amenințărilor” și să implice Turcia într-un rol mai activ. Starr a pledat pentru sprijinirea Ucrainei și Republicii Moldova, consolidarea capacităților navale ale României și Bulgariei și crearea unei prezențe navale NATO rotative în regiune.

„Rusia rămâne cea mai mare amenințare la adresa obiectivelor SUA și NATO, dar slăbirea resurselor Moscovei deschide discuția despre o posibilă eră post-Putin, pentru care Washingtonul trebuie să fie pregătit”, a subliniat Starr.

Experții au insistat asupra nevoii ca administrația americană să includă explicit Marea Neagră în Strategia de Securitate Națională și să mobilizeze atât resurse politice, cât și militare, pentru a contracara influența Rusiei în regiune.